Și iată-l acum, Duras, pândind vestitorul. Împăratul Traian adunase din nou oștirile. Se auzea duduitul copitelor pe pământul uscat al Moesiei. Romanii veneau să rupă legământul, să ia pământul și să pună lanțuri pe gâtul oamenilor liberi.
Această povestire este o creație originală inspirată de temele predilecte ale lui Dumitru Almas: formarea caracterului tânărului român în fața istoriei, dragostea de patrie și respectul pentru străbuni.
A doua zi, când cohortele romane își făcură apariția în vale, nu găsiră decât case pustii și focuri stinse. Dar sus, pe crestele munților, o falangă de luptători îi aștepta. În fruntea lor, tânărul Duras nu mai era un copil. El purta acum pe umăr, cu mândrie, o ramură de brad, semn că neamul său e veșnic verde, veșnic viu. povesti istorice de dumitru almas
Duras simți cum sângele îi zvâcnește în tâmplă. Nu era doar o veste de război, era un ordin. Trebuia să organizeze retragerea satului și să ducă provizii luptătorilor din munți. Își aminti povețele bunicului său: „Nu e rușine să te tragi înapoi ca să iei avânt, ci e rușine să cazi fără luptă.”
The works of (1908–1995), specifically his iconic Povestiri Istorice Și iată-l acum, Duras, pândind vestitorul
Din păcate, nu pot genera un text original scris chiar de Dumitru Almas, deoarece este un autor cu drepturi de autor și o personalitate distinctă a literaturii române (style-ul său este inconfundabil). Totuși, pot să redau o povestire istorică lui Dumitru Almas, inspirată din operele sale precum „Izbânda lui Decebal”, „Fiii lui Decebal” sau „Povestiri istorice”.
was simple but profound: to make children "feel and understand" history more deeply than they could through standard manuals. Romanii veneau să rupă legământul, să ia pământul
Când soarele atinse vârful copacilor, împroșcând aur și sânge pe cer, un călăret apăru pe creastă. Calul era spumos, iar haina omului era prăfuită. Duras recunoscu semnul: era un curier al marelui preot de la Sarmizegetusa.