Răspunsul stă tocmai în ambiguitatea intenționată a autorului. Mircea Eliade jonglează cu documentul real (jurnalele ținute cu strictețe) și cu imaginația romanescă. El "rectifică" realitatea pentru a-i da sens. Stilul este alert, incisiv, marcat de un intelectualism uneori pedant, specific vârstei, dar întotdeauna fascinant. Proza este densă, plină de trimiteri culturale, dar păstrează prospețimea trăirii directe.